Ca locaș de cult, inițial a fost o biserică mică din lemn în cătunul Idicel Sat. Tot acolo s-a făcut o biserică mai mare din cărămidă, care există și azi și la care mergeau credincioșii din cătunul Idicel-Pădure. Pe dealul Ifălău din Idicel-Pădure se afla o clopotniță care servea la anunțarea liturghiilor și a deceselor.
În anul 1903, populația acestui cătun înmulțindu-se și având o stare materială mai bună, precum și datorită faptului că distanța până la biserica din satul vecin era destul de mare, la inițiativa fostului învățător și fiu al satului Mihail Covrig, în colaborare cu toți credincioșii, s-a hotărât să se construiască o biserică.
Astfel, s-a cumpărat o biserică veche din lemn, din satul Ibănești care a fost reclădită pe o fundație de piatră. Biserica a fost așezată pe terenul donat de frații Pop Gheorghe și Pop Ioan din Idicel Sat.
Prin anul 1933, biserica având nevoie de reparații capitale, precum și pentru că nu mai corespundea nici din punct de vedere al capacității, din inițiativa aceluiași Mihail Covrig (care ar fi dorit să suporte singur cheltuielile de construcție în amintirea unicului său fiu pierdut pe câmpul de luptă în primul război mondial, lucru cu care nu toți locuitorii satului au fost de acord), s-a hotărât construirea unei biserici noi din contribuția tuturor credincioșilor satului.
Biserica s-a construit pe locul vechii biserici, din material rezultat din demolarea acesteia. Noul locaș al bisericii a fost terminat în anul 1935, când la data de 8 noiembrie s-a făcut sfințirea provizorie. În anul 1978, la data de 28 octombrie, s-a făcut sfințirea definitivă a bisericii de către Prea Sfințitul Părinte Episcop Emilian Birdeș de Alba Iulia, împreună cu un sobor de preoți.